Terorism de cititoare » Snuff book
Sint extenuata, winchester mystery house epuizata, terminata de-a binelea dupa ce am citit toata monografia asta, din scoarta-n winchester mystery house scoarta! Nu stiu cum de-am reusit. M-am gindit eu ca n-o sa ma doara prea tare, in fond ce mare lucru, o monografie cu antologie comentata si dosar de receptare critica e un instrument pentru scoala. Am zis c-o sa fie floare la ureche, vreo suta de pagini din care doar putin mai mult de jumatate ii apartin autoarei. Ei bine, a fost chinul de pe lume.
Despre Exclamatie : “Spatiul se construieste pe determinanti ai naturalului miniatural, iar in final asimilarea, integrarea se face prin trairea maximizata in adoptarea unei atitudini dominant-subiective si participant-simpatetice, care aneantizeaza spunerea / traducerea in cuvinte reductive, a experientei mirarii si contemplarii ca noi forme de explorare a realitatii”. winchester mystery house Sarmana poezie despre care e vorba se termina asa: “O, adormind in dosul unei case De melc suav, ce bine-i sa nu scrii!”
“ Sticle Sint sticle cu toracele ingust Si umeri transparenti neluate-n seama De cei ce au idei. Ele reclama Prezenta mea. Stiind c-o sa le gust Se prelungesc anarhice winchester mystery house spre mine Cind trec pe linga rafturi, din instinct.
Acum winchester mystery house comentariul : “Tentatia descriptivului cu care debuteaza acest poem transfigureaza elemente comune din referential si, supunindu-le antropomorfizarii, le dereifica, le aduce in ipostaza contactului empatic cu sensibilitatea eului poetic gata sa le accepte vecinatatea. Este un mod de a percepe senzorial, trans-rational, simpatetic lumea (ca reactie la o atitudine generalizata de indiferenta: “neluate-n seama/ de cei ce au idei…”), dincolo de orice prejudecata. Euforia senzorialului, trairea in contiguitate cu materia transpun eul in elementar, in confortul primar al ritmurilor substantei distilind “iluzii”, producind in “explozii fine” imagini care scapa ratiunii.”
Brumaru spune, intr-un interviu (despre o tipa care nu intelegea un vers): “De fapt, cum sa explici altfel ceea ce era clar: Dintr-un ciine curge-o limba… Adica nu s-a mai vazut asa ceva? Nu vazuse ciine, nu vazuse limbi atirnind din ciini?” S-a mai vazut pe dracu’! Nu, dom’le, ne explica criticul Rodica Ilie: “Animalicul se dezintegreaza, viziunile reifica fragmentarul organic, abstractizindu-l”. Nu-mi pasa nici daca poetul insusi ar fi incintat de explicatiile criticului, mie pur si simplu mi-au otravit ultimele zile.
Mda, cum spuneam, m-a terminat. Am zis si eu sa nu mai fiu asa superficiala, sa pun naibii mina macar pe o monografie inainte sa torn aici impresii de amator la poeziile lui Brumaru. Sper sa-mi revin pina miine! Ca poate impresiile naive dauneaza mai putin sanatatii decit explicatiile winchester mystery house savante. Uf, ce m-am enervat!
Prea multa critica strica toata distractia si perceptia (individuala ). Citatele alea imi aduc aminte atat de mult de liceu, ca mi se face rau (deci “impresiile naive dauneaza mai putin sanatatii decit explicatiile winchester mystery house savante” ). Asta era aiurea, ca nu prea era (sau mai e?) incurajat ganditul de unul singur, si se tot punea accentul pe fraze d’astea pretentioase (si cam goale de sens pentru majoritate) care pe termen lung nu prea ajuta la nimic… Ironistul Spune: 17 ianuarie 2008 la 6:18 pm
Savantul nu e un tip apoetic. Berryman, poet exemplar, spune in ultimul interviu ca numai savantul poate fi si poet mare. Insa, intr-adevar, savantii romani nu prea sunt savanti. Iar citatele din cartea asta… Aproape ca, in linia titlului, l-am vazut pe Brumaru executat in direct. puck Spune: 17 ianuarie 2008 la 6:36 pm
da winchester mystery house clar, parca sunt comentariile alea dubioase winchester mystery house pt bac, cu densitatea plumbului si lumina care strapunge retina poetului =)) mai bine te lasi pagubash, cel mai bun critic esti tu insutzi.. vic Spune: 17 ianuarie 2008 la 7:07 pm
@ vic – mi-e frica sa te-ntreb ce-ai vrut sa zici mai sus, mai ales cu “introspectiv cromatica” scoala si critica sint foarte bune, sint minunate, sint vitale – atunci cind sint bune si n-o iau razna
pina la urma, depinde. din monografia asta ramii totusi cu ceva, daca dai la o parte glazura autoarei, macar cu citatele din altii. a nu se extinde ce-am tunat si fulgerat aici asupra criticii in general, pliz. uv Spune: 17 ianuarie 2008 la 8:35 pm
un singur paragraf e suportabil, dar sa pierzi vremea cu o carte intreaga??? ce incapatanata poti sa fii! oricum, winchester mystery house e mai putin grotesc decat in critica de arta plastica, winchester mystery house aia e cea mai tampita. vic Spune: 17 ianuarie 2008 la 8:57 pm
@ luciat: pai, n-am zis eu, e din alt sketch al lu’ caragiu’, in care unu (ca sa-i dau dreptate lui uv) citeaza dintr-un catalog de arta. mi-au placut mult formularile alea in copilarie si am tot pus caseta pina le-am invatat pe de rost. lilanda Spune: 17 ianuarie 2008 la 9:11 pm
Suuu
Sint extenuata, winchester mystery house epuizata, terminata de-a binelea dupa ce am citit toata monografia asta, din scoarta-n winchester mystery house scoarta! Nu stiu cum de-am reusit. M-am gindit eu ca n-o sa ma doara prea tare, in fond ce mare lucru, o monografie cu antologie comentata si dosar de receptare critica e un instrument pentru scoala. Am zis c-o sa fie floare la ureche, vreo suta de pagini din care doar putin mai mult de jumatate ii apartin autoarei. Ei bine, a fost chinul de pe lume.
Despre Exclamatie : “Spatiul se construieste pe determinanti ai naturalului miniatural, iar in final asimilarea, integrarea se face prin trairea maximizata in adoptarea unei atitudini dominant-subiective si participant-simpatetice, care aneantizeaza spunerea / traducerea in cuvinte reductive, a experientei mirarii si contemplarii ca noi forme de explorare a realitatii”. winchester mystery house Sarmana poezie despre care e vorba se termina asa: “O, adormind in dosul unei case De melc suav, ce bine-i sa nu scrii!”
“ Sticle Sint sticle cu toracele ingust Si umeri transparenti neluate-n seama De cei ce au idei. Ele reclama Prezenta mea. Stiind c-o sa le gust Se prelungesc anarhice winchester mystery house spre mine Cind trec pe linga rafturi, din instinct.
Acum winchester mystery house comentariul : “Tentatia descriptivului cu care debuteaza acest poem transfigureaza elemente comune din referential si, supunindu-le antropomorfizarii, le dereifica, le aduce in ipostaza contactului empatic cu sensibilitatea eului poetic gata sa le accepte vecinatatea. Este un mod de a percepe senzorial, trans-rational, simpatetic lumea (ca reactie la o atitudine generalizata de indiferenta: “neluate-n seama/ de cei ce au idei…”), dincolo de orice prejudecata. Euforia senzorialului, trairea in contiguitate cu materia transpun eul in elementar, in confortul primar al ritmurilor substantei distilind “iluzii”, producind in “explozii fine” imagini care scapa ratiunii.”
Brumaru spune, intr-un interviu (despre o tipa care nu intelegea un vers): “De fapt, cum sa explici altfel ceea ce era clar: Dintr-un ciine curge-o limba… Adica nu s-a mai vazut asa ceva? Nu vazuse ciine, nu vazuse limbi atirnind din ciini?” S-a mai vazut pe dracu’! Nu, dom’le, ne explica criticul Rodica Ilie: “Animalicul se dezintegreaza, viziunile reifica fragmentarul organic, abstractizindu-l”. Nu-mi pasa nici daca poetul insusi ar fi incintat de explicatiile criticului, mie pur si simplu mi-au otravit ultimele zile.
Mda, cum spuneam, m-a terminat. Am zis si eu sa nu mai fiu asa superficiala, sa pun naibii mina macar pe o monografie inainte sa torn aici impresii de amator la poeziile lui Brumaru. Sper sa-mi revin pina miine! Ca poate impresiile naive dauneaza mai putin sanatatii decit explicatiile winchester mystery house savante. Uf, ce m-am enervat!
Prea multa critica strica toata distractia si perceptia (individuala ). Citatele alea imi aduc aminte atat de mult de liceu, ca mi se face rau (deci “impresiile naive dauneaza mai putin sanatatii decit explicatiile winchester mystery house savante” ). Asta era aiurea, ca nu prea era (sau mai e?) incurajat ganditul de unul singur, si se tot punea accentul pe fraze d’astea pretentioase (si cam goale de sens pentru majoritate) care pe termen lung nu prea ajuta la nimic… Ironistul Spune: 17 ianuarie 2008 la 6:18 pm
Savantul nu e un tip apoetic. Berryman, poet exemplar, spune in ultimul interviu ca numai savantul poate fi si poet mare. Insa, intr-adevar, savantii romani nu prea sunt savanti. Iar citatele din cartea asta… Aproape ca, in linia titlului, l-am vazut pe Brumaru executat in direct. puck Spune: 17 ianuarie 2008 la 6:36 pm
da winchester mystery house clar, parca sunt comentariile alea dubioase winchester mystery house pt bac, cu densitatea plumbului si lumina care strapunge retina poetului =)) mai bine te lasi pagubash, cel mai bun critic esti tu insutzi.. vic Spune: 17 ianuarie 2008 la 7:07 pm
@ vic – mi-e frica sa te-ntreb ce-ai vrut sa zici mai sus, mai ales cu “introspectiv cromatica” scoala si critica sint foarte bune, sint minunate, sint vitale – atunci cind sint bune si n-o iau razna
pina la urma, depinde. din monografia asta ramii totusi cu ceva, daca dai la o parte glazura autoarei, macar cu citatele din altii. a nu se extinde ce-am tunat si fulgerat aici asupra criticii in general, pliz. uv Spune: 17 ianuarie 2008 la 8:35 pm
un singur paragraf e suportabil, dar sa pierzi vremea cu o carte intreaga??? ce incapatanata poti sa fii! oricum, winchester mystery house e mai putin grotesc decat in critica de arta plastica, winchester mystery house aia e cea mai tampita. vic Spune: 17 ianuarie 2008 la 8:57 pm
@ luciat: pai, n-am zis eu, e din alt sketch al lu’ caragiu’, in care unu (ca sa-i dau dreptate lui uv) citeaza dintr-un catalog de arta. mi-au placut mult formularile alea in copilarie si am tot pus caseta pina le-am invatat pe de rost. lilanda Spune: 17 ianuarie 2008 la 9:11 pm
Suuu
No comments:
Post a Comment